El ...

M`am trezit,insa acum eram o stafie.Statea fix in fata mea...respira printre nenumarate suspine.O raza ii lumina jumatate de fata pasnic ,statea.Lacrimi prea lungi subtile ii inecau ochii si se scurgeau pe a lui mladioasa piele alba,apoi ii aprindea buzele disecate.
Imi repeta aceleasi strofe,locuia mai bine zis langa geamul meu cu enorme amintiri.Vantul lipea crengile inghetate de geamul mult prea violat.
Respiram adanc,dar parca visele mele imi atingeau caile respiratorii care stateau sa ma sufoce.Eu nu mai aveam glas.
Amarul unghiilor pilite pana`n carne atingea fidel sticla aburita.Nu mai rezista.Amintirile treceau lin prin fata lui,desfasurandu`se intr`un final prost.
Il vedeam,dar nu puteam face absolut nimic.
Pe fundal canta o doina bleaga.In amintiri,el acum o tinea ciudat strans la pieptul lui surd si o mangaia in mijlocul soselei populate.Sangele tasnea nepasator din organismul ei,patand cu invidie colura lumii.Prin mainile lui,al ei sange se prelingea nepasator pe pamantul mort.Tipa.
Oamenii priveau si ei mirati cum el plangea pe moarta lui.Dar ambulanta era pe drum.
Ii promisese ca il v`a astepta in cerul inalt si il v`a veghea necontenit.El era distrus...suspina si plangea.
Soferul a fost anchetat,primind dosar penal.
El ii v`a duce dorul muuult,foarte mult.El o v`a iubii mereu...