Te iubesc!

Ea a inspirat adanc..
Il lua in brate si ii soptit la ureche “Te iubesc!”
Stiind insa ca el nu o auzise…
De atunci fata o lua razna.
Tot ce vroia ea era sa mai poata sa ii mai zica si o singura data ‘te iubesc’
,asa cum era in trecut.
Tanjea dupa aceste cuvinte.Si parca valoare lor crescuse pentru fata…
Nu mai vorbea cu nimeni.Se ascundea de toti,nu mai avea prieteni.
Dar nu asta ii pasa.
Ea nu prieteni vroia.Stia ca ei nu o vor ajuta decat cu vorbele lor.
Ea deja isi imagina cuvintele ‘uita.l! el a murit,nu mai e.Gaseste pe altcineva’
Cuvinte care fetei ii zgariau inima deoarece ea nu vroia sa uite,ea nu vroia sa treaca peste,ea il vroia inapoi.
Vroia ca din nou a ii simta buzele aproape de urechea ei,soptindui vorbele acelea pe care in toata viata ei le auzise numai de la el…
Ea pe interior era distrusa.Ea pur si simplu nu mai era ea…
Se gandea doar ‘Cat o voi mai duce fara puiutul meu?!?’
Avea nevoie de el ca de aer…
Cand reusea sa se gandeasca la el fara sa planga ii veneau in minte imagini…
Imagini care o tineau treaza noapte…
Cu parinti ei nu mai vorbea.Nu mai invata.Nu se mai gandea la viitor.
Ea ajunsese sa traiasca doar in trecut…
Pana cand…
Fata a pus capat…
Si acum sigur e in cer..
Acolo alaturi de el…
Il tine de mana…
Si ii spune ‘Te iubesc!’
De data asta fiind sigura ca el o aude.